Hidrogenul s-ar putea să nu fie o soluție magică pentru Pactul Ecologic European – expert

Hidrogenul ca principal factor energetic în viitoarea politică europeană privind energia / clima a cunoscut recent o altă renaștere, de data aceasta cu un avânt mai puternic decât s-a văzut anterior, afirmă analistul Jørgen Henningsen de la European Policy Centre și fost oficial în Comisia Europeană.

Vara trecută, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a publicat un raport – mai detaliat decât oricând – cu privire la aspectele tehnice ale subiectului.

A fost urmat de o scrisoare către Financial Times de la Fatih Birol, CEO al AIE, în care acesta recomanda ca hidrogenul să fie privit ca un element important în tranziția de la producția și consumul actual de energie la societăți neutre în privința emisiilor de CO2 până în 2050.

Sugestia a fost preluată de noua Comisie Europeană în recenta sa comunicare „A Hydrogen Strategy for a Climate Neutral Europe” din 8 iulie și susținută de Financial Times.

Nimeni nu ar trebui să pună la îndoială versatilitatea hidrogenului în domeniul energiei. Poate fi stocat după conversia electricității în perioadele de producție excesivă de energie electrică verde, în special eoliană. Poate fi utilizat ca hidrogen sau ca element de bază pentru combustibili mai sofisticați, în diverse scopuri, cum ar fi transportul aerian, unde utilizarea energiei electrice este mai complicată decât, de exemplu, în autoturisme, afirmă Henningsen, care avertizează că este totuși un element care alimentează numeroase controverse.

ONG-urile din domeniul ecologismului par să fie preocupate în primul rând de riscul ca producția viitoare de hidrogen să se bazeze în mare măsură pe gazul natural (cu ajutorul captării și stocării carbonului) mai degrabă decât pe electricitatea verde, o posibilitate care a declanșat instinctul de luptă împotriva combustibililor fosili în multe ONG-uri.

Alții au subliniat, în mod corect, că orice utilizare a hidrogenului în care acesta înlocuiește combustibilii fosili va presupune costuri energetice mult mai mari pentru utilizator, probabil cu un factor de multiplicare de trei până la cinci, în funcție de cazurile specifice și de prețurile viitoare ale petrolului și gazului.

Comunicarea Comisiei Europene este succintă în abordarea obstacolele legate de utilizarea mai largă a hidrogenului în sectorul energetic, și este extrem de tăcută despre ceea ce ar putea fi, din punct de vedere climatic, cea mai importantă întrebare la care ar trebui să răspundăm: lăsând deoparte „preocuparea privind gazele naturale”, utilizarea energiei verzi pentru a produce hidrogen este o politică inteligentă, în acest moment și spre 2030, din punctul de vedere al reducerii emisiilor de CO2?

Sau am putea, acționând diferit, să realizăm reduceri suplimentare ale emisiilor?, se întreabă expertul.

Potrivit acestuia, răspunsul la prima întrebare este „nu”, la a doua „da”.

Jørgen Henningsen explică că: conversia electricității, verde sau nu, în hidrogen implică o pierdere de aproximativ 30 la sută din conținutul de energie al curentului electric; și orice alt pas făcut pentru a face hidrogenul să fie mai practic de ultilizat va implica o altă pierdere de 30%, lăsându-ne în total cu doar aproximativ jumătate din energia originală din electricitatea.

Se susține adesea că hidrogenul va „rezolva problema” surplusului de energie electrică verde, în special în perioadele de producție eoliană ridicată, însă, potrivit lui Henningsen, acest lucru nu trebuie acceptat ca argument valid.

Poate fi adevărat pentru colțul de sud-est al Mării Nordului, însa problema constă în faptul că infrastructura este destul de insuficientă pentru a transmite energie electrică verde spre zonele din interior, în special spre vestul și sudul Germaniei.

O mare parte din Europa se va strădui să asigure un sector al energiei electrice fără CO2 până în 2030 și problemele vor fi și mai mari în privința furnizării energiei electrice verzi pentru schimbările structurale din sectoarele care se bazează pe combustibili fosili, precum transportul rutier și încălzirea clădirilor, susține expertul.

Henningsen se întreabă dacă nu cumva strategia UE privind hidrogenul ar putea fi rezultatul lobby-ului din partea numeroaselor companii din spatele Alianței Europene pentru Hidrogen.

Este clar că vor fi mulți bani implicați în implementarea strategiei și, din păcate, cu decizia că 30 la sută din Fondul de Redresare, precum și din bugetul multianual al UE, vor trebui cheltuiți pentru combaterea schimbărilor climatice. vor fi bani ușor de obținut, afirmă Henningsen.

Opiniile exprimate mai sus nu înseamnă că nu pot exista aplicații speciale în care hidrogenul ar putea fi o abordare inteligentă din punct de vedere energetic. Vreau doar să subliniez că entuziasmul general pentru hidrogen ca vector general de energie trebuie să fie pus pe pauză, conchide expertul, adăugând că nu este momentul să lansăm un mare pas către economia hidrogenului.