ZENO OARCEA – pionier al înființării rețelei de parcuri naționale din România
GreenDeal.ro vă prezintă un interviu exclusiv, despre experiențele trăite timp de decenii în pădurile virgine ale României, de unul dintre cei mai reputați amenajiști români. Este vorba de Zeno Oarcea (91 ani), fabulosul veteran al silviculturii românești, expert care a luptat întreaga viață pentru conservarea patrimoniului silvic. În tinerețe a stat pe nedrept vreme de mai mulți ani în închisorile comuniste. După eliberare a intrat în măruntaiele pământului, ca miner, dar dragostea de pădure și arbori e cea care l-a atras la suprafață, unde a pornit de la zero pe drumul silviculturii. Unul dintre corifeeii științelor silvice din România, pionier al înființării rețelei de parcuri naționale din țara noastră și autor de cărți, venerabilul silvicultor are în spate o carieră de cercetare de succes în cadrul Institutului pentru Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). Totodată este și posesorul unui doctorat în peisagistică.
Cel mai perseverent demers al său, întins pe decenii, a fost acela de a convinge autoritățile să înființeze o rețea de Parcuri Naționale. A fost refuzat sau planurile i-au fost îngropate în diverse sertare, însă nu s-a dat bătut. În anii ‘80, Zeno Oarcea, în lupta sa pentru protecția biodiversității, îi propunea lui Ceaușescu înființarea unei rețele de 13 Parcuri Naționale. A fost nevoie să treacă mai bine un deceniu de la revoluție, ca demersurile sale să se concretizeze în salba actuală de Parcuri Naționale ale României.
Deși a ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani, Zeno Oarcea nu și-a pierdut nici un dram de luciditate și, asemeni unui vin vechi, a-i asculta vorbele, te face să plonjezi într-un tărâm atemporal, de basm, populat cu zmei și zâne.
Iovu Adrian Biriș, cercetător ştiinţific în ecologie forestieră și cadru didactic universitar, îl descrie poate mai bine ca oricine, dintre cei care au avut șansa de a gravita în preajma sa. ”Silvicultor reprezentativ al generației de aur al silviculturii românești, a avut un destin care poate constitui oricând subiectul unui roman. Destinul l-a supus lagrele încercări încă din anii adolescenței – este arestat și condamnat la detenție pe motive politice la vârsta de 18 ani, fratele mai mare are aceeași soartă, tatăl este oprit să practice avocatura, apoi este arestat și moare în condiții suspecte în pușcărie, fără a se cunoaște locul unde este înmormântat, iar mama este evacuată din propria casă, care devine sediul miliției raionale. Toate aceste întâmplări nu au reușit să-l îngenuncheze, ci, dimpotrivă, l-au întărit. După eliberarea din închisoare și perioada în care lucrează la mina de cărbuni din Țebea, se înscrie la Facultatea de Silvicultură din Brașov, pe care o absolvă ca șef de promoție în 1958. Încă din anul al IV-lea de facultate și până la pensionare, în 1990, lucrează în domeniul amenajării pădurilor, la Filiala Timişoara a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. În anul 1964, cu ocazia amenajării pădurilor din Masivul Retezat, reuşeşte să extindă prin amenajament suprafaţa singurului parc naţional existent în ţară, înfiinţat în 1935, dar care avea o existenţă formală, în lipsa unei administraţii proprii. Militează pentru înfiinţarea administraţiei Parcului Național Retezat, dar ideea este obstrucţionată de şeful de proiect și propunerea nu este susținută de către autoritățile centrale ale Statului. Începând cu anul 1973, propune și susține înființarea sistemului național de parcuri naționale în România într-o perioadă în care preocupările pentru conservarea biodiversității prin crearea de arii naturale protejate erau aproape inexistente în țara noastră. Între anii 1973-1978 elaborează studiile de fundamentare pentru înființarea a 13 parcuri naționale, însă acestea nu sunt puse în aplicare de către autoritățile statului. Demersul său s-a lovit de piedici și împotrivire, însă a găsit și promotori în rândul structurilor de conducere de dinainte de 1989. De aceea, el poate fi, pe bună dreptate, considerat pionierul rețelei de parcuri naționale a României”, îi creionează portretul, cercetătorul Iovu Adrian Biriș.
