Subvențiile UE și Green Deal: PAC sprijină mai mult regiunile agricole cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră
Politica Agricolă Comună (PAC), care este cel mai mare element din bugetul Uniunii Europene, are drept scop să sprijine financiar fermierii, să asigure o aprovizionare constantă cu alimente sănătoase, să protejeze biodiversitatea, și să încurajeze tinerii să se îndrepte spre domeniul agriculturii, însă, din cauza lipsei transparenței, a complexității sistemului de raportare și a supravegherii insuficiente, este dificil de evaluat dacă subvențiile PAC reușesc să atingă aceste obiective.
Potrivit unui studiu recent, realizat de trei cercetători europeni, Politica Agricolă comună nu pare să reușească să susțină atingerea acestor obiective, relatează portalul de știri The Conversation.
Însă, succesul Pactului Ecologic European depinde într-o măsură semnificativă și de modul în care aceste subvenții sunt cheltuite.
Sursa: Billions in Misspent EU Agricultural Subsidies Could Support the Sustainable Development GoalsStudiul a fost realizat de Kimberly Nicholas, profesor asociat la Universitatea Lund; Mark Brady, profesor asociat la Universitatea Suedeză de Științe Agricole; și Murray Scown, cercetător postdoctoral la Universitatea din Utrecht.
Cercetătorii au analizat cu atenție modul în care subvențiile agricole sunt distribuite și care sunt efectele lor.
Analiza a arătat că cel puțin 24 de miliarde de euro pe an sunt destinate sprijinirii financiare a celor mai bogate regiuni agricole din UE, unde sunt și cele mai puține locuri de muncă în agricultură. Între timp, cele mai sărace regiuni, cu cele mai multe locuri de muncă în agricultură, sunt mult în urmă la capitolul subvenții.
Aceste cheltuieli inutile de asistență socială ar fi mai mult decât suficiente pentru a finanța Strategia UE privind biodiversitatea sau ar putea fi mai bine cheltuite pentru alte obiective în regiunile cele mai nevoiașe.
Rezultatele studiului arată că plățile curente exacerbează, mai degrabă decât sa amelioreze inegalitățile în privința veniturilor în rândul fermierilor, deoarece plățile se bazează suprafața de teren administrată de fermieri, nu pe nevoile lor. Cu cât ferma este mai mare, cu atât este mai mare sprijinul financiar.
Modul în care sunt alocate aceste plăți nu este condiționată de dovezi privind impactul ecologic al fermei: toată lumea primește aceeași sumă per hectar de teren.
În consecință, însăși premisa pe care se bazează distribuirea subvențiilor PAC de sprijin financiar este profund defectuoasă.
Și mai surpinzător este faptul că o parte din plățile destinate sprijinirii dezvoltării rurale sunt direcționate de fapt către zonele urbane.
Nu numai că Politica Agricolă Comună nu sprijină financiar cei mai nevoiași fermieri, studiul a arătat că subvenționează de fapt regiunile agricole cele mai poluante și în care practicile agricole favorabile biodiversității sunt mai rar utilizate. Regiunile agricole cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră ca urmare a producției intensive de animale primesc în fiecare an miliarde de euro fără nicio obligație de a reduce nivelul poluării.
În starea sa actuală, este puțin probabil ca Politica Agricolă Comună să contribuie la o redresare ecologică în urma pandemiei sau la atingerea obiectivelor în plan climatic cuprinse în Pactul Verde European, afirmă autorii studiului.
Reformarea politicii agricole este în faza discuțiilor între statele membre. Însă propunerile actuale nu par să permită remedierea aceste deficiențe major, mai ales că modul de distribuire a plăților rămâne neschimbat. Aceste defecte ar putea fi remediate, de exemplu, prin eliminarea plăților în funcție de suprafață. Dar implementarea acestor schimbări va necesita voință politică.
O altă opțiune ar fi ca PAC să finanțeze reducerea poluării – cum ar fi azotul pe căile navigabile sau emisiile de gaze cu efect de seră.
Fermierii sunt administratorii unei mari părți a suprafeței Uniunii Europene, precum și a peisajelor culturale, a faunei sălbatice și a habitatelor sale. Securitatea alimentară viitoare a Europei va depinde de menținerea biodiversității, însă, subvențiile agricole prost direcționate distrug mediul de care depinde agricultura.
